Determinare amoniu

Informatii generale: 

Amoniu din apa potabila provin in principal prin infiltrarea azotului provenit din dejectii umane (urina). 

Referentialul dupa care se executa analiza: 

Analiza de determinarea a amoniacului la apa potabila se executa in cadrul laboratorului propriu conform standardului national SR ISO 7150-1:2000.

Principiul metodei:

Determinarea amoniului la apa potabila se efectueaza prin analiza spectrofotometrica.

Cauze de respingerea probei – cantitate de proba necorespunzatoare, proba recoltate in recipiente necorespunzatoare, probe neetichetate corespunzator etc. 

Recipient de recoltare  – recipient curat, trebuie prelevate in recipiente de polietilena sau de sticla. 

Cantitate de proba necesara executarii analizei -  minim 200ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesar.

Stabilitate proba – Ele trebuie analizate cat mai repede posibil sau conservate pana la analiza la o temperatura cuprinsa intre 2^oC si 5^oC. Se poate efectua de asemenea o acidulare cu acid sulfuric la pH<2 cu conditia evitarii contaminarii probei acidulate prin absorbtie de amoniac din atmosfera.

Metoda de analiza - spectrofotometrica. 

Valori de referinta conform Legii apei¹⁾

²) Apa nu trebuie să fie agresivă

Recomandari pentru efectuarea analizei/ Efecte ale depasirii valorilor de referinta –

Cunoasterea valorii amoniului este extrem de importantă in evaluarea gradului de poluare a potabile putand exprima si gradul de incarcatura cu dejectii. Poate proveni din surse de mare adancime si in acest caz amoniul poate avea origine vegetala. In aceste cazuri  poate fi considerat nepericulos chiar si in concentratie peste limita. 

Prezenta amoniacului este asociata fierului si manganului, iar in tratamentul de reducere al acestora, scade efectul lor de oxidare. Se poate elimina prin intermediul unui proces de clorurare energic, in acest sens se vor folosi rezervoare si filtre specifice.

Bibliografie:

1. LEGEA 458/2002 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr. 311/2004, Ordonanţa Guvernului nr. 11/2010,  Legea nr. 124/2010 si  Ordonanţa Guvernului nr. 1/2011