Determinarea clorului rezidual

Informatii generale: 

Prin clor rezidual se intelege:

-        Clorul rezidual liber, sub forma de clor elementar (Cl₂), acid hipocloros (HOCl) sau hipoclorit (ClO^-);

-        Clorul rezidual legat sub forma de cloramine sau dicloramide;

-        Clorul rezidual total, format din clorul rezidual liber si clorul rezidual legat.

Referentialul dupa care se executa analiza: 

Analiza de determinarea a clorului rezidual la apa potabila se executa in cadrul laboratoului propriu conform standardului  national SR EN ISO 7393/2002.

Principiul metodei:

Determinarea clorului rezidual  la apa potabila  se efectueaza prin titrarea in prezenta acidului sulfuric respectiv bromura de potasiu cu metil-orange pana la virarea culorii solutiei in slab roz.

Cauze de respingerea probei – cantitate de proba necorespunzatoare, proba recoltate in recipiente necorespunzatoare, probe neetichetate corespunzator etc. 

Recipient de recoltare – recipient curat.

Cantitate de proba necesara executarii analizei -  minim 210ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare – -

Stabilitate proba – apa proaspat recoltata este stabil 2 zile  la 2-8°C sau  1 ore la temperatura mediului ambiant. 

Metoda de analiza - volumetrica. 

Valori de referinta conform Legii apei¹⁾

 *) Intervalul valoric al CMA trebuie respectat in reteaua de distributie (bransament, capat de retea).

Recomandari pentru efectuarea analizei/ Efecte ale depasirii valorilor de referinta –

Dezinfecţia apei cu clor, a jucat şi joacă în continuare un rol important în reducerea bolilor răspândite de apă prin intermediul microorganismelor continute, dar acest clor rezidual ramas in apa potabila in cantitati mari poate deveni toxic (este cunoscut efectul cancerigen al acestuia pe termen lung).

Pentru reducerea clorului rezidual din apa potabila se foloseste o instalatie speciala.

Bibliografie:

1. LEGEA 458/2002 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr. 311/2004, Ordonanţa Guvernului nr. 11/2010,  Legea nr. 124/2010 si  Ordonanţa Guvernului nr. 1/2011