Determinarea continutului de calciu

Informatii generale: 

Calciul reprezinta cel mai raspandit mineral al corpului uman: la adult e prezent intr-o masura de 1200g din care 99% se gaseste in oase, iar restul de 1% e raspandit in tesutul moale si sange. In afara de cel de constituent al tesutului osos, calciu intervine ca element esential in multe procese necesare unei bune functionari a organismului insa prezenta sa in exces poate dauna sanatatii. Un aport importanta de calciu provine din apa si in special din apele minerale

 Referentialul dupa care se executa analiza: 

Analiza de determinarea a continutului de calciu la apa potabila se executa in cadrul laboratorului propriu conform standardului  national SR EN  ISO 7980:2002 .

Principiul metodei:

Determinarea continutului de calciu  la apa potabila  se efectueaza prin metoda spectroscopiei de absorbtie atomica in flacara.

Cauze de respingerea probei – cantitate de proba necorespunzatoare, proba recoltate in recipiente necorespunzatoare, probe neetichetate corespunzator etc. 

Recipient de recoltare – recipient curat,inainte de prelevarea probelor, recipienterlor, dupa ce au fost spalate in mod obisnuit, se spala cu acid azotic d = 1,4 diluat 1+1 si apoi cu apa.

Cantitate de proba necesara executarii analizei -  minim 100ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare – Se preleveaza probele in recipienti de polietilena sau de polipropilena, curate. Dupa prelevare se aciduleaza, cat mai repede posibil, cu 8 ml acid clorhidric conc.pentru a reduce pH-ul si pentru a evita precipitarea carbonatului de calciu. Probele trebuie sa fie analizate cat mai curand posibil dupa prelevare.

Stabilitate proba – apa proaspat recoltata este stabil 2 zile  la 2-8°C sau  6 ore la temperatura mediului ambiant. 

Metoda de analiza –spectroscopie de absorbtie atomica in flacara. 

Valori de referinta conform Legii apei¹⁾

Recomandari pentru efectuarea analizei/ Efecte ale depasirii valorilor de referinta –

O prezenta excesiva  de saruri de calciu si magneziu  in apa se intalneste de obicei in apele provenite din puturi. Duritatea excesiva face ca aceste ape sa nu poata fi folosite in  nici un domeniu, casnic sau industrial, datorita agresivitatii chimice care provoaca depuneri de saruri de calciu si magneziu pe conducte iar consumul zilnic al acesteia conduce adesea la formarea de calculi renali.

Pentru reducerea duritatii apei se folosesc adesea filtre si instalatii de dedurizare.

Bibliografie:

1. LEGEA 458/2002 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr. 311/2004, Ordonanţa Guvernului nr. 11/2010,  Legea nr. 124/2010 si  Ordonanţa Guvernului nr. 1/2011