Determinarea duritatii

Informatii generale: 

Duritate totala-  se intelege suma cationilor metalici prezenti in apa, in afara de cationii metalelor alcaline, exprimata prin concentratiile echivalente in calciu.

Duritatea temporara (carbonatica)- reprezinta continutul de ioni de calciu si de magneziu, corespunzator continutului de bicarbonati de calciu si de magneziu, din apa.

Duritatea permanenta (necarbonatica)- reprezinta continutul de ioni de calciu si de magneziu, corespunzator continutului altor saruri de calciu si de magneziu, in afara de bicarbonati (sulfati, cloruri, nitriti etc.), din apa. Duritatea se exprima in grade de duritate (⁰d).  1 grad de duritate corespunde la 10 mg CaO/dm³.

 Referentialul dupa care se executa analiza: 

Analiza de determinarea a duritatii la apa potabila se executa in cadrul laboratoului propriu conform standardului  national SR ISO 6059:2008.

Principiul metodei:

Determinarea duritatii  la apa potabila  se efectueaza prin titrarea in prezenta negru eriocrom cu EDTA pana la virarea culorii solutiei de la rosu la albastru net.

Cauze de respingerea probei – cantitate de proba necorespunzatoare, proba recoltate in recipiente necorespunzatoare, probe neetichetate corespunzator etc. 

Recipient de recoltare – recipient curat.

Cantitate de proba necesara executarii analizei -  minim 210ml.

Prelucrare necesara dupa recoltare – in cazul apelor care contin carbonati si bicarbonati alcalini  se introduc 25 cm³ apa de analizat, se adauga 5 cm³ acid clorhidric si se fierbe 1 sau 2 minute pentru indepartarea bioxidului de carbon.

Stabilitate proba – apa proaspat recoltata este stabil 2 zile  la 2-8°C sau  6 ore la temperatura mediului ambiant. 

Metoda de analiza - volumetrica. 

Valori de referinta conform Legii apei¹⁾

Recomandari pentru efectuarea analizei/ Efecte ale depasirii valorilor de referinta –

O prezenta excesiva  de saruri de calciu si magneziu  in apa se intalneste de obicei in apele provenite din puturi. Duritatea excesiva face ca aceste ape sa nu poata fi folosite in  nici un domeniu, casnic sau industrial, datorita agresivitatii chimice care provoaca depuneri de saruri de calciu si magneziu pe conducte iar consumul zilnic al acesteia conduce adesea la formarea de calculi renali.

Pentru reducerea duritatii apei se folosesc adesea filtre si instalatii de dedurizare.

Bibliografie:

1. LEGEA 458/2002 cu modificarile si completarile ulterioare Legea nr. 311/2004, Ordonanţa Guvernului nr. 11/2010,  Legea nr. 124/2010 si  Ordonanţa Guvernului nr. 1/2011